01/01/2022

Ancora

Ancora este pasaportul catre libertate al yachtmanului. Este cheia catre insula visata, unde poti sa-ti petreci acea noapte linistita pe care ti-ai dorit-o tot anul, departe de lume, pe plaja pustie, cu palmierii si florile multicolore ale Sudului, unde nu se aude decat tipatul vreunui papagal….

O ancora potrivita scopului iti poate oferi toate acestea, pentru ca o ancora buna iti da voie sa te opresti unde iti pofteste inima, nici macar nu trebuie sa intri intr-un loc de ancoraj recunoscut si recomandat, unde se inghesuie zeci si zeci de alte barci, unde trebuie sa cheltuiesti bani (grei, pentru tine) pentru diverse servicii…

Dar pentru aceasta trebuie sa stii ce sa-i ceri ancorei.

Adevarul este ca i se cere foarte mult unei ancore: ea trebuie sa poata sa se infinga cat mai repede in fundul apei, indiferent de tipul acestuia; ancora trebuie sa tina cat mai bine, fara sa grapeze si sa nu slabeasca, sau, oricum, sa se reaseze rapid, cand vantul sau mareea rasucesc barca la 180⁰; ancora trebuie sa fie suficient de puternica incat sa reziste la sarcini uneori foarte mari si sa nu se incurce in propriul lant. In timp, ancora a evoluat, pornind de la clasica “amiralitate” pana la modele din ce in ce mai perfectionate. In  cele ce urmeaza prezentam cateva dintre cele mai comune tipuri de ancora:

• Ancora cu patru brate – cele patru brate articulate se pliaza cu usurinta; acest tip de ancora este foarte folositor in ape interioare, unde bratele sapa in maluri sau in fundul cu stuf al apei; este usor de aruncat si de stocat.
• Ancora pescareasca – destul de dificil de manevrat, dar pliabila, iar bratele sale inguste (triunghiulare sau in forma de diamant) o fac mai eficienta decat alte tipuri de ancora in roca sau stufaris; foarte utila cand derapeaza pe o coasta de sub vant, acolo unde fundul poate fi acoperit de algele aduse de maree, motiv pentru care yachturile de mare larga o au adesea la bord ca ancora de furtuna
• Ancora CQR / plug – proiectata de Prof. Geoffrey Taylor in 1933 pentru ancorarea la cheu a hidroavioanelor; este prevazuta cu o lama articulata de plug care sapa in fund chiar daca lama se afla pe o parte; tine bine in orice tip de fund, cu exceptia celor stancoase sau cu vegetatie excesiva.
• Ancora cazma – proiectata de inginerul mecanic francez Alain Poirod, aceasta ancora (astfel denumita dupa unealta de gradinarit care sapa adanc) se bazeaza mai mult pe suprafata sa decat pe greutate pentru a tine bine in aproape toate situatiile; mai prezinta avantajul ca este prevazuta cu o traversa care poate fi scoasa, ceea ce usureaza stocarea; poate fi confectionata din otel inoxidabil, otel galvanizat sau aluminiu.
• Ancora “Delta” – astfel denumita dupa bratul sau unic avand forma literei grecesti “delta”, aceasta noua generatie de ancora plug este proiectata pentru auto-aruncare din pozitia de stocare; fiind greu balastata la varf, ancora va avea tendinta sa se indrepte si astfel va plonja pe fundul apei intr-o pozitie fireasca de asezare; este versatila si tine bine.
• Ancora “Bruce”  – introdusa in 1972 spre a fi utilizata pe platformele petroliere marine; poate fi fundarisita pe o distanta mai scurta decat alte tipuri de ancora si se poate roti la 360⁰ fara a se smulge din locul unde a fost fundarisita; utilizata indeosebi de yachturile care naviga in Pacificul de Sud, unde se prinde de corali, roca si nisip.
• Ancora “Danforth” – proiectata de americanul R. Danforth in 1939; bratele sale articulate cu balamale cad in jos formand un unghi de aproximativ 30⁰, astfel incat indiferent de cum cade ancora pe fund, bratele sale se infing; tine bine, mai ales in namol, dar nu are o buna redresare la grapare, asa ca este preferabil a fi utilizata ca ancora de tractiune (halaj).
• Ancora “Brittany” – este o derivata mai putin costisitoare a ancorei de tip Danforth, proiectata de francezul Armand Colin in mai multe variante, inclusiv una cu stabilizatori plianti; se scoate mult mai usor din nisip decat alte ancore, dar acest lucru implica o forta de fixare mai mica.

 Si Lungimea liniei de ancoraj constituie un element important de stiut:

• Daca folositi un cablu din lant, acesta trebuie sa aiba o lungime de cel putin patru ori mai mare decat adancimea maxima la care va asteptati sa aruncati ancora, plus o ancora de halaj destinata aceluiasi scop si este de preferat sa mai aveti si cca 70 de metri de parama suplimentara, pentru a putea face fata situatiilor de ancorare dificila. Cu cat lungimea cablului pe care il puteti desfasura este mai mare, cu atat ancora va tine mai bine.

Si acum, ca stim cate ceva despre ancora si cablu, sa sintetizam cateva sfaturi izvorate din experienta unora care au multe mile marine la activ si sa vedem de ce este nevoie pentru a putea petrece o noapte linistita, la ancora. Ei bine, iata: 

• Dotarea corecta. Alegerea ancorei adecvate se face in functie de felul de navigatie practicat. Exista recomandari cu privire la dimensiunile ancorelor, dar, in general, pentru mai multa siguranta, posesorii de ambarcatiuni prefera sa-si supradimensioneze instalatia de ancorare. Reglementarile franceze prevad ancore de dimensiuni mai mari decat se indica pentru situatii similare in cele englezesti.

Un yacht tipic de croaziera costiera, sau o barca cu motor pentru aceleasi scopuri ar trebui, in mod ideal, sa aiba in dotare cel putin doua ancore (si reglementarile romanesti prevad acest lucru): o ancora principala de prova (ancora de post) si o ancora mai mica, ajutatoare, de halaj. Un yacht de mare larga va avea trei sau patru ancore, de mai multe tipuri, cu combinatii interschimbabile de cablu si manevra de parame. Un astfel de tip de yacht trebuie sa faca fata tuturor situatiilor, de la o impaslitura de iarba de mare la recife stancoase de corali, precum si la toate vicisitudinile vremii.  

• Cablul de ancorare. Cablul are mai multe functiuni: greutatea lantului mentine ancora culcata pe fundul apei si constituie, in sine, o ancora suplimentara. Arcul prova si prova absorb intr-o oarecare masura socul daca nava plonjeaza intr-o hula de fund. Majoritatea yachtmenilor prefera sa stea la ancora avand o combinatie de lant si parama, deoarece parama (de obicei, nylon impletit in trei) este mult mai elastica si absoarbe mai mult din smucitura. Dezavantajul paramei consta in faptul ca se uzeaza rapid, iar barca va gira pe o suprafata mare, ceea ce reprezinta un risc ce trebuie luat in consideratie intr-un ancoraj congestionat. In orice caz, indiferent de combinatia aleasa, intregul sistem de ancorare trebuie sa lucreze ca un tot unitar, in care ancora si cablul se potrivesc cu gabaritul barcii iar instalatia de pe punte este capabila sa faca manevra corespunzatoare. Echipamentul de ancorare trebuie sa includa si o rezerva de parama lunga de halaj care sa serveasca ca un cablu de ancorare, precum si suficiente chei de tachelaj pentru a putea face diverse alte combinatii la nevoie. De asemenea, trebuie sa aveti un cutit ascutit la indemana pentru ca la nevoie sa taiati rapid capetele si mijloace pentru a marca ancora cu capatana in cazul cand trebuie sa aruncati balastul de la bord si sa parasiti de urgenta locul.
• Cat cablu filam. Regula elementara este ca lungimea cablului de filat depinde direct de adancimea apei. In cazul unui cablu din lant, trebuie sa se fileze cel putin de patru ori adancimea, adica la o adancime de 5 m se vor desfasura cam 20 m de lant. Daca avem o combinatie parama-lant, cablul desfasurat trebuie sa fie de pana la de 6 ori adancimea. Iar daca vremea se inrautateste, lungimea cablului trebuie sa fie si mai mare. De altfel, cablul este mult mai folositor pe fundul marii decat in magazie.
  

Depinde de adancimea apei cat cablu filam, dar este important sa stim nivelul estimat al mareelor in zona si sa identificam  toate modificarile de la fundul apei, cum ar fi recifele, mai ales daca ancora derapeaza 

• Instalatii pe punte. Poti avea la bord o ancora in stare s-o tina si pe Queen Mary, dar daca-ti rupi salele ca s-o arunci la apa e clar ca n-o vei folosi. Secretul unui bun ancoraj este sa nu-ti fie frica sa manuiesti dispozitivele de care dispui la bord, asa ca un vinci de ancora, electric sau mecanic, este o adevarata bogatie, iar in cazul yachturilor mai mari de 9-10 m este chiar o necesitate (desi nu toata lumea este de acord).

Majoritatea barcilor cu motor moderne sunt dotate cu vinci electric, producerea energiei electrice nemaiconstituind o problema in ziua de azi. Prova barcii este astfel configurata incat sa-i permita ancorei sa se autoaranjeze si sa-i usureze munca navigatorului solitar, care poate supraveghea toate operatiunile de pe puntea etalon, avand si o buna vizibilitate. Cand va planificati necesarul la bord, asigurati-va ca puntea prova este echipata la inaltimea cerintelor: un bun somar in capul etravei, piese puternice de ghidare pentru legaturi si limitatoare de cursa, precum si un tachet solid care sa asigure lantul. Lantul care se autoaranjeaza in putul din capul etravei (putul ancorei) va transforma operatiunea de ancorare intr-o adevarata placere si veti avea ordine pe puntea prova. Daca intentionati sa utilizati doua ancore, ar fi bine sa va instalati in prova un somar dublu.

• Verificarea de siguranta. Nu uitati sa verificati cu grija si regularitate toate ancorele, cheile de tachelaj si dispozitivele de punte, mai cu seama la inceputul sezonului de navigatie. O singura veriga slaba poate sa duca de rapa intregul sistem!

Nu va zgarciti la sistemul de ancorare! Desi nu este ieftin, va va rasplati in multe feluri, de la a va economisi bani buni prin marine, pana la a va salva barca.

• Faceti-va un plan de fuga. Daca ancorarea nu mai tine, asigurati-va ca stiti cum si incotro sa scapati. Uneori vantul este prea puternic sau pur si simplu nu aveti timp suficient sa recuperati ancora cu totul. Solutia este sa o aruncati peste bord, cu capatana insemnata astfel incat sa o puteti recupera mai tarziu. Puteti sa marcati capatul cablului de ancora utilizand un balon mare de acostare legat de o parama lunga, dar e mai bine sa aveti o geamandura de marcare cu numele barcii inscris pe ea. Pentru situatii de urgenta este bine sa aveti pusa la punct o metoda rapida de aruncare a cablului. Capatul lantului trebuie sa fie legat de barca cu ajutorul unui snur subtire, petrecut de mai multe ori pentru a conferi rezistenta dorita. Snurul trebuie sa fie suficient de lung ca sa iasa din nara de put cand tot lantul este afara, astfel incat sa puteti taia snurul de pe puntea prova cu un cutit ascutit zimtat. Este mai usor sa tai un manunchi de fire subtiri decat o sfoara foarte groasa.
  

Daca trebuie sa abandonezi ancora si cablul, leaga o geamandura de marcare la capatul fixat in put al lantului, cu parama suficienta pentru adancimea locului 

Ce trebuie sa mai stiti : 

• Ca exista si este bine sa fie in dotare: GRIPIA CAPATANII DE ANCORA

Gripia este o parama usoara care se scufunda, avand un capat legat de diamantul ancorei  si celalalt legat de o geamandura de marcare. Daca ancora se incurca, gripia poate fi folosita pentru dezangajarea ancorei, iar atunci cand se lasa doua ancore, cu ajutorul gripiei se poate sti unde se afla prima ancora. Lungimea paramei se stabileste tinand seama si de nivelul mareei. Pentru a o tine la distanta de elice si chila de ruliu, se fixeaza o greutate pe gripie, la circa 2 metri.

• Ca pentru CONFORT LA ANCORA ar fi bine sa stim cum se poate realiza:

Amortizarea tangajului. Pe o hula de fund, prova barcii se ridica si se coboara producand smucituti neplacute ale cablului de ancorare, iar pe vant puternic lantul se intinde la maximum pierzandu-si tot efectul de amortizare.

Pentru a reduce aceste smucituri, yachtmenii isi monteaza un amortizor, dovedit a fi foarte eficient, constand dintr-o parama de nylon legata de cablu acolo unde acesta iese din apa si apoi fixata de babà. Exista si o alternativa, de fapt o combinatie, numita “inger” sau “amic”, o piesa metalica grea, legata de cablu printr-o gasa si lasata in jos pe o parama pe lungimea acestuia, care reduce unghiul in sus al cablului de ancora si amortizeaza tangajul. Aspectul negativ este ca pentru a obtine un rezultat real e nevoie de o greutate destul mare (cca 20 kg). Ingerul este foarte util in ancorajele foarte aglomerate, unde nu prea poti fila cat cablu ai dori. Acelasi lucru se poate aplica in apa adanca, unde vrei sa maresti unghiul pe cablu din pricina insuficientei lungimi a cablului.

Ingerul mareste tractiunea orizontala a ancorei, reduce cercul balansului si amortizeaza tangajul pe hula 

Oprirea ruliului. Cand stai la ancora, ruliul nu este deloc placut. Provocata cel mai adesea de girarea la ancora a yachtului peste o hula, miscarea de ruliu poate fi redusa prin scoaterea ghiului in afara bordului, fixarea sa in aceasta pozitie si atarnarea unei galeti la capat, care actioneaza ca o parasuta. O metoda mai sofisticata presupune doua ghiuri, cate unul in fiecare bord, fiecare cu cate un paravan. In sfarsit, alta metoda consta in ridicarea unei vele si intinderea puternica a scotelor, manevra care aduce nava in vant si ii reduce tendinta de girare.

Atarnarea unei galeti de ghiul scos in afata bordului reduce ruliul 

“Imblanzirea” giratiei pe ancora. Barca poate gira in mod alarmant pe ambele parti ale ancorei, ceea ce poate duce la desprinderea ei. Acest efect poate fi redus, conferind si un plus de siguranta, prin utilizarea a doua ancore, asezate la cca 45⁰ una de alta, asa-zisa “ancorare zavorata”. Pentru opriri de scurta durata se poate utiliza o ancora de halaj aruncata din pupa. 

Utilizarea unei mici vele de deriva, fixata cu pataratina, reduce giratia cu pana la 30⁰ 

Si la barca cu motor se poate ridica o vela de deriva in scopul reducerii giratiei la ancora si reducerii ruliului 

Si, in fine, cateva cuvinte despre : ANCORAJUL POTRIVIT

Cum e si firesc, locurile de ancoraj consacrate sunt aglomerate si nu e nevoie decat de o usoara schimbare a vremii pentru ca barcile care stau la ancora foarte aproape una de alta sa se ciocneasca. De aceea, este bine de stiut ca un ancoraj bun poate fi oriunde se indeplinesc anumite conditii. Prin urmare, trebuie sa cautati:

• Adapost bun. Aflati ce este necesar din topografia locului; veti putea sti pe ce ce adapost contati fata de anumite directii ale vantului. Briza de uscat sufla dinspre larg ziua si briza marii sufla in directia opusa noaptea. Un ancoraj confortabil poate deveni neplacut cand mareea se schimba. De asemenea, este stiut ca vanturile tind sa se napusteasca in jos pe vai, asa ca trebuie sa va ganditi bine la ce s-ar putea intampla din punct de vedere al directiei si fortei vantului in perioada sederii la ancora.
• Adancime nu prea mare. Cand stati la ancora in vreun loc trebuie sa stiti ce se va intampla la momentele maxime ale mareelor: veti mai fi in stare de plutire la reflux ? veti avea cablu suficient la flux? Exista locuri unde diferenta  – mai ales primavara – intre flux si reflux poate depasi 10 metri (si prin urmare trebuie sa va socotiti daca aveti cablu suficient pentru o oprire de noapte), dupa cum sunt si locuri (Mediterana, Marea Neagra)  unde diferenta este atat de mica incat devine neglijabila.
• Fund care sa tina bine ancora. Harta va va indica configuratia fundului, precum si daca in zona exista restrictii de ancoraj (bancuri de stridii, cabluri subacvatice, fund cu pericole). Cel mai bun fund este acela cu mal sau nisip, unde ancora poate sapa adanc. Fundul cu alge sau stanci este nefavorabil, de vreme ce ancora pur si simplu aluneca deasupra lui.
• Loc sa girezi. Barcile din jur se comporta fiecare in felul sau: yachturile cu chila lunga tind sa fie influentate de maree, in timp ce multi-cocile si barcile cu motor sunt mai afectate de vant; barcile al caror cablu de ancora este din lant gireaza altfel decat acelea cu cablu din parama. Prin urmare, merita sa-ti pierzi cateva momente sa studiezi comportamentul barcilor din jur. Daca este vant suficient (sau curent), barcile vor sta la ancora mai mult sau mai putin la fel. Momentul cand trebuie sa fii pregatit pentru miscari bruste este acela cand se schimba mareea sau cand vantul isi schimba directia. Regula de baza este sa filezi atata cablu cat iti permite locul din ancoraj pentru giratie.
• … sau sa nu girezi. Daca lasi ancora la apa intr-un rau, golfulet sau lac format de maree, barca va fi tinuta toata noaptea in pozitia corecta cu ancora de halaj, care poate fi lasata din barca in timp ce barca inainteaza pentru a arunca ancora de prova, sau poate fi transportata ulterior cu barcuta. Si-ntr-n fel si in celalalt, aceasta ancora suplimentara va metine pozitia barcii aproape neschimbata.
  

O barca la ancora gireaza mai mult decat una acostata. 

Concluzii

Ancorarea este cea mai buna modalitate de a valorifica la maximum potentialul de croaziera al barcii. Este usor de realizat si va va economisi o groaza de bani prin porturile turistice prin care va vor purta valurile. Pentru o ancorare reusita trebuie sa aveti ancora potrivita si increderea de a o folosi in locul cel mai potrivit.